tăcerea...

.
.
.






un fel de cuvânt
poposit
în aripă
.
.
.

cocon...

clipe închise în fluturi
.
.
.

despre sensul unui sens...

mereu
flacăra e cuvântul unui contur...


rugul sunt eu
.
.
.

când cel care este nu este...

Dumnezeu stă ascuns în inima lui
se înveleşte cu pleoapele lui
se inventează cu gândurile lui...

el stă închis într-o eroare
afară
şi îl loveşte pe Dumnezeu
cu pumnii disperării
cu privirea orbirii
cu drumul fără paşi...

el joacă un teatru absurd al muririi
când cel care este nu este
.
.
.

drum răsturnat...

de(s)finirea poetului trist...
tristeţea este distanţa infinită dintre cel care scrie şi cel ce se scrie...



.

structuri imbricate?...

(Cuvântul din cuvânt...)



afară



este locul din tine
în care poţi să pleci
.
.
.


(sau)


locul
din tine
în care mereu te poţi întoarce
.
.
.





întreg!
.
.
.

definiţii...

nisipul e uitarea din ochiul unui sens
.
.
.

sângele e roşu...

tablou cu maci:



ating firul ierbii
şi mâna-mi povesteşte despre verde
mă gândesc la cer
şi cerul se îmbracă în
albastru
al meu



când eu nu mai sunt...
eu
.
.
.

"Inşir-te mărgărite" ...

în inima Ei paşii Lui sunt un ghem
în inima Lui paşii Ei sunt un ghem...

CINEVA...


împleteşte
.
.
.
împleteşte
.
.
.

timp scufundat în oglinzi...

omul nu încape în el...
de-aceea pleacă...


şi mereu găseşte ceva
să-şi ajungă...


pentru un timp
.
.
.

reflexie / refracţie...

poetul e locul in care poezia
bate-'n
.
.
.
geam
.
.
.

totem...

când privirea are genunchi
.
.
.

exerciţiu de stil...

nu e greu...


învaţă să priveşti, M!

să vezi cum iubirea se desface
în cuvinte
şi ochiul în cozi de păun
.
.
.

singurătatea ierbii...

(dizarmonii trecătoare...)



sub umerii nopţii
statui


paşii se sparg de asfalt
.
.
.

portret fără mine...

singurătatea e o ramă
.
.
.

expansiune... între eu şi eu...

alta?...







un fel de curcubeu...
un cerc decapitat...
între mine şi alta?
.
.
.