parcă mi-ar desena trupul
cu limbi otrăvite...
ei
şerpii care vor să-mi sâsâie
prin carne...
heeei,
eu nu sunt acolo
demoni ai cuvintelor!
.
.
.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
la marginea luminii nerostite cuvintele zid transparent între iluzie şi tăcere ... la marginea mea dorul pulsează iubiri...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu