uneori îmi aşez cerul în genunchi
şi-l biciuesc...
până la mine...
nu voi muri în cuvinte...
uneori sunt umărul meu stâng
.
.
.
peste umărul meu stâng
.
.
.
peste umărul meu stâng
.
.
.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
la marginea luminii nerostite cuvintele zid transparent între iluzie şi tăcere ... la marginea mea dorul pulsează iubiri...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu