high society...

(text umoristic)...






şi domnul pufăia pe nări


locomotiva...







şi doamna


era trenul fără mers...





 

publicitate...

Oamenii Curg Nemurirea
.
.
.






unde?
când?
şi de ce?
.
.
.

reflexii...

între mine şi mine o alta
.
.
.

ofrandă
.
.
.

paşi în oglinzi
.
.
.

(surso foto: gettyimages.com)

microscop...

în ochiul clipei sângerează Clipa
.
.
.

peisaj de lupi cu iarnă...

când trupul e o formă a ochiului de lut
.
.
.

Ars Poetica...

(meşterul din vis)
.
.
.

mi-s tălpile lungi până ieri
.
.
.
până la mine mi-e Ana
.
.
.
(sursa foto: www.dli.ro)

gândul...

un cerc închis în cer
.
.
.

antipoezie...

uneori mesajul grotesc, distructiv şi (culmea!) diabolic împănat cu acea pretinsă frumuseţe a tragismului  rostirii de sine (poate nimic altceva decât un ipocrit dialog între nimic şi nimic!) , cu preţioase reflecţii,  închipuite simţiri sau umbroase purităţi al aşa-numitei (de către unii)  poezie e doar un spaţiu chircit al manifestării , neîncăput sub umărul meu stâng
.
.
. 

cred  în Iubire şi Cuvânt
.
.
.
ce supunere hâdă!...ce tristă absenţă!... ce diabolică orientare!...ce oarbă închinare!
.
.
. 

Cuvântul murdărit de necuvânt
.
.
.

Cuvântul nu e o luptă între cocoşi sau cocoaşe...iar Poezia nu e o pană...chiar dacă nerostitorul ei,  penibil creator negând Creatorul,  fentează de multe ori cu măiestrie ideea de sens
.
.
.

grotesc...

genunchiul unui genunchi
.
.
.