"în mijlocul femeii"...

"în mijlocul femeii au aprins focurile
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Daniel Dăian [aelius ]

2015-12-03 | |


şi urletele ei au împânzit aerul ca nişte slujbe
apoi au îngenuncheat să-şi potolească setea
din sânii sub care timpul ardea mocnit
de parcă i-ar fi fost toţi
fii pierduţi
prin alte vieţi

s-au aplecat să-i privească ochii smulşi
erau încă în viaţă
chiar dacă nu mai însemnau nimic despre niciunul
chiar dacă erau aproape părăsiţi
de amintirea pervazului unde
primul născut şi-a lăsat inima
înainte de a pleca să înfrunte dispreţul mlaştinii

după o tăcere imensă au venit şi te-au luat în braţe
aveau mâinile jegoase şi prin pielea roasă atât de mult
încât
aproape le puteai vedea tristeţea
curgându-le prin vene
îţi dăruiseră înapoi numele de mamă
chiar imediat după ce ţi-au cusut burta cu incendiul rămas înăuntru
ca un avertisment
pentru cei care ar mai fi vrut
să se nască

s-au apropiat de margine
strecurându-se unii printre alţii ca nişte şerpi blânzi
şi te-au aruncat acasă
apoi au plecat încălţaţi şi nemâncaţi
să aprindă alte focuri
din mijlocul lumii"


(text preluat de pe site-ul de poezie agonia.ro)